Thursday, March 8, 2012

Ganduri de 8 Martie...

Nu imi place sarbatoarea de 8 Martie. Nu stiu exact de ce, dar nu-i vad sensul. Poate pentru ca este asociata cu ziua mamelor, iar ziua “femeii” apare cumva fortat pentru a le include pe toate femeile, sau poate datorita istoriei acestei sabatori. Oricum, in general nu imi plac sarbatorile de tipul “ziua X”. 
Desigur, principalul mod de a marca aceste sarbatori sunt cadourile (in acest caz si florile). De fapt tot anul calendaristic e plin de “ocazii” de cumparat, promotii, etc. Imi plac cadourile (cu-i nu-i plac? J) insa cele mai bune cadouri sunt cele care nu pot fi cumparate. 
Dincolo insa de latura consumerista a acestor sarbatori, care este adesea criticata, in special de feministe, 8 martie nu prea inseamna mare lucru. In ultimii ani, diverse grupuri de femei curajoase (care se definesc sau nu “feministe”) profita de  8 martie ca o ocazie pentru a atrage atentia asupra problemelor cu care se confrunta, in general, femeile. In acest an, mai ales in Romania, una din aceste probleme, adusa in atentia noastra este violenta domestica, atat datorita legii referitoare la aceasta tema cat si datorita incidentului de la salonul Perla.
Este 8 Martie si niciun ziar sau post TV (din cate am citit/vazut eu) nu a abordat incidentul de saptamana asta de la Perla din perspectiva violentei domestice. Legatura dintre violenta domestica "obisnuita" si crime de acest fel, este bine documentata. Mai mult, insasi relatarile jurnalistilor dovedesc ca aceasta crima a fost o continuare fireasca a comportamentul violent al barbatului respectiv fata de sotia sa, de-a lungul timpului. Din articole reiese ca nu a fost nici pe departe prima manifestare violent fata de sotia sa si ca in ultimul timp o ameninta, chiar si fata de colegele ei ca “ceva rau se va intampla…”
Totusi, in ziare intregul eveniment apare la categotia “senzational” iar cele mai intalnite detalii sunt cele referitoare la aspectele crimei, stare psihologica a barbatului respectiv sau chiar despre salariul lui. Acest caz a trezit dezbateri referitoare la regimul armelor si reintroducerea pedepsei capitale in Romania. Altfel spus, cazul este tratat ca unul senzational si singular, asasinul ca un monstru (complet diferit de barbatii obisnuiti) iar problema principala o reprezinta pedepsele prea mici pentru omoruri si faptul ca omul respectiv avea o arma.
Desigur, cazul este unul spectaculos si diferit de majoritatea cazurilor de violenta domestica din urmatoarele puncte de vedere: s-a intamplat intr-un loc public (in general de intampla in privat); s-a folosit o arma de foc (majoritatea barbatilor violenti nu au acces la astfel de unelte, deci folosesc ce prind) si nu in ultimul rand in cazul de fata au existat si alte victime, inclusiv persoane complet straine de familia faptuitorului. Astfel, crima socheaza prin arma folosita, si prin abilitatea majoritatii de a se identifica cu victimele (unele dintre ele fiind straine de faptuitor si aflate intr-un loc public). De asta si reactia fireasca a multor oameni de a cere politiei sa fie mai prompta, de a cere limitarea posesiei legale a armelor de foc si uneori pedepse mai aspre pentru astfel de crime. E un instinct normal de conservare. Foarte putini isi pun insa problema ce se intampla daca nu avea acea arma? De asemenea, putini se identifica cu sotia lui, care a fost principala tinta si care – cel mai probabil – ar fi fost omorata si daca acesta nu ar fi avut acces la o arma. Nu s-a discutat nici caracterul continuu al acestui tip de violenta, care depasesete in timp limitele unei crime “obisnuite”. In cazul de fata, femeia respectiva initiase divortul fata de el tocmai datorita caracterului sau agresiv. Si nu este vorba numai de violenta fizica, dupa cum se stie, precum si de teama permanenta cu care traieste victima.
Ca o concluzie, episodul recent nu trebuie interpretat ca unul iesit din comun, ci ca o manifestare mai vizibila a unui fenomen des intalnit in societate. Prin urmare, daca vrem cu adevarat sa le sarbatorim pe (toate) femeile din jurul nostru, pe langa legi care se le apere cu adevarat de violenta, este nevoie si de o atitudine mai critica din partea noastra, a tuturor, si nu in ultimul rand din partea media. Un astfel de caz trebuie folosit ca un exemplu negativ,  iar violenta, in doze cat de mici, trebuie descurajata, inainte sa se ajunga la astfel de cazuri extreme.
Nu mi-am propus, prin acest post, sa deturnez “8 Martie”,  si nici sa umbresc bucuria celor care o sarbatoresc cu flori si cadouri alaturi de partenerii lor (pasnici), dar nu putem intoarce privirea numai spre partea plina a paharului, sperand ca cea goala se va umple miraculos.

No comments:

Post a Comment

Followers