Happy New Year!

My beginning of 2010 was not so good but its ending was excellent, thus the beginning of 2011 is great while its ending will most likely be even better!
Wishing you all the same for 2011!
HAPPY NEW YEAR!!!

Viata dupa FSP (... ) partea a 2-a

Tocmai am vazut o noua serie de poze din FSP adaugate de fosti colegi pe Facebook. In aceasi nota,  ma bucur ca am primit deja comentarii/ feedback in urma primei postari pe aceasta tema.  Constat ca mai exista interes pentru aceasta tema.

In ceea ce priveste amintirile din timpul facultatii ( pentru unii si din timpul masterului ), personal, consider ca trebuie sa facem aceast efort de a ne aminti ce credeam/ simteam atunci cand eram studenti si proaspat absolventi. Altfel riscam sa „rescriem”/ reconstruim memoria in functie de situatia/sentimentele actuale. Riscam sa ne schimbam opinia despre diverse etape din trecutul nostru, in functie de prezent. Nu vreau sa par prea constructivista, insa mie una mi se intampla asta destul de des si fac un efort sustinut de a-mi fixa anumite repere si a nu lasa emotiile sa dicteze interpretarea.

 De asemenea, mai cred si ca trebuie sa disociem intre experienta FSP, pe de o parte, si urmarile ei. De asemenea consdier ca trebuie sa disociem intre un concept/ anumite idei si persoanele care sunt asociate cu acest concept, sau idei. Ma refer aici atat la profi cat si la (fosti) studenti. Cred ca indiferent cum ni s-ar parea acum actualii studentii (generatiile care au fost admise dupa noi) sau anumiti profi, ar trebui sa evaluam doar ceea ce a insemnat FSP pentru noi, si contributia pe care a avut-o la formarea noastra personala si profesionala. 

Unii dintre noi au ridicat si problema „realism vs. idealism”. Multe dintre ideile/discutiile care circula in FSP au – dupa cum ziceam in partea 1- un mesaj, am putea spune, idealist (ex: democratie, anti-comunism, dr. omului, etc). Dar asta nu spune foarte multe. Depinde cum definim idealism si pragmatism. Probabil ca exista multe definitii.  In general in limbajul comun din tara noastra, idealismul este opus pragmatismului, iar pragmatismul inseamna in principal „asigurarea resurselor materiale”. De exemplu: suntem idealisti cand nu facem compromisuri dar acest comportament nu este considerat a fi mereu util din punct de vedere pragmatic (adica nu  crestem capitalul material). Dar putem intelege pragmatismul si  ca maximizeaza utilitatii actiunilor noastre, fie ele si in scopuri idealiste.  Dar, ramanand la intelegerea comuna a idealismului si pragmatismului la noi, oare nu putem fi in acelasi timp idealisti si pragmatici? Probabil ca putem numai daca facem din asta o profesie. Dar chiar daca nu, nu exista oare posibilitatea de face, in acelasi timp, atat ceea ce „este util” cat si ceea ce credem ca „este bine” ?

De fapt, asta ar insemna confundarea teoriei cu practica. Trebuie oare ca a crede in ceva (a avea un anumit set de principii sau o anumita ideologie) sa fie confundat/ sau complementat  cu a aplica aceste principii (sau a le aplica constant)? A nu le aplica nu inseamna a face exact opusul a ceea ce spunem/ credem. Cred ca putem crede si scrie despre ceva care nu are o legatura stricta cu realitatea noastra actuala. Poate ca a avut in trecut sau va avea in viitor – sau poate ca nu. Spre exemplu, putem crede in/ scrie despre drepturile animalelor fara sa avem animale sau sa fim  direct implicati in mod practic in ingrijirea animalelor sau in reforma legislativa pe acest domeniu. Prin urmare, chiar daca FSP a promovat anumite idealuri care nu sunt mereu usor de implinit in practica, cred ca asta nu le diminueaza valoarea.

In concluzie, eu una imi amintesc cu drag de timpul petrecut in FSP chiar daca ceea ce fac/ am facut ulterior poate ca nu a avut o  legatura directa cu ceea ce am invatat acolo; chiar daca am auzit si lucruri mai putin pozitive despre FSP intre timp; chiar daca (din cate stiu) nivelul studentilor  si al predarii este posibil sa mai fi scazut; chiar daca nu duce la un loc de munca pe domeniu; si nu mai coincinde cu realitatea mea actuala.

Viata dupa FSP: despre vise, nostalgie sau dezamagire si despre conflictul realism vs. idealism

Acest post se adreseaza in principal fostilor sau actualilor studenti ai Factulatii de Stiinte Politce (FSP) , nu pentru ca as vrea sa exclud alti vizitatori dar pentru ca vine in completarea altori discutii  cu unii din fostii FSPisti sau a ideilor exprimate pe blogurile acestora.

Pentru multi dintre noi experienta FSP a fost una frumoasa (in unele cazuri extrem de frumoasa), si a reprezentat o serie de idealuri politice, sociale, morale, etc. FSP este (sau era) cu siguranta una din facultatile cele mai militante pentru democratie,pentru drepturile omului, pentru liberalismul clasic sau impotriva comunismului (a mostenirii sale sau a semnificatiei sale simbolice)din Romania. In acelasi timp FSP este una dintre cele putinele facultati in care nu se predau cursuri, nu se memoreaza/ recita „lectii”, nu se face „random terror”, ci se discuta si dezbat (mai mult sau mai putin la obiect) idei bazate pe texte originale. Exista libertate pe toate planurile –uneori poate chiar prea multa, privind in retrospectiva – atat pe plan teoretic cat (libertate de exprimare si alegere a temei de interes)cat si in plan practic. Extracurricularele sunt incurajate ,ceea ce a determinat  o „ciupercarie” de clubulete si asociatii studentesti precum si de evenimente/ discutii/ dezbateri/ conferinte organizate de studenti si pentru studenti.  Astfel de eveniment au reprezentat (iarasi, pentru multi dintre noi – dar poate nu pentru toti) ocazii foarte bune atat de socializare cat si de  „impodobire” a CVului.  

Revin insa la timpul prezent, dupa aceasta scurta retrospectiva, cu o serie de intrebari retorice: ce se intampla cand nu mai ramane nimic dupa toate astea? Cand multe dintre legaturile interpersonale formate in timpul facultatii, se rup? Cand toate randurile la CV nu prea inseamna nimic in „lumea reala”? Si cand planurile de cariera inspirate de FSP nu prea coincid cu oportunitatile FSPistilor („de rand”) in realitate? Mai mult -  si poate nu in ultimul rand – ce se intampla  cand insasi autoritatea unor profesori,  sau a unori elemente esentiale din ceea ce fost FSP pentru noi, sunt puse sub semnul intrebarii?  

Experienta FSP a fost in majoritatea cazurilor incheiata cu ….intalnirea cu “realitatea”. Pentru unii aceasta intalnire a venit mai devreme, pentru altii mai tarziu, pentru altii ea are loc abia acum. Dar ea s-a petrecut. Din discutiile cu alumnii recenti  ai FSP am observat ca toti au resimtit aceasta „intalnire”. Insa parerile actuale despre FSP sunt impartite: o parte denunta  lipsa de oportunitati reale de a avea o cariera „in domeniu”, denunta posiblitatea realizarii in practica a „valorilor” mentionate mai sus, iar in lumina ultimului scandal din FSP* unii denunta insasi autoritatea facultatii sau a unor profesori. Cealalta tabara (mai putin numeroasa insa, din informatiile pe care le am) si-a reactualizat viziunea asupra lumii, asupra realitatii si adesea asupra experientei din FSP astfel inca sa pastreze o imagine pozitiva a celei din urma. Fraza care exprima cel mai adesea aceasta opinie este: „FSP a fost ceva deosebit atat din punct de vedere teoretic/ profesional cat si personal , si chiar daca nu este usor sa gasesti un de lucru in domeniu dupa absolvire si sa participi cumva la realizarea acelor valori/idealuri, asta nu are foarte multa importanta – situatia invatamantului superior de la noi este o discutie complicata in sine, iar FSP nu poate face exceptie, etc”.

Se stie ca memoria e formata si mereu revizuita din prisma prezentului, dar oare cat din actuala noastra opinie fata de FSP mai reflecta „ce a fost” si cat reflecta actualele noastre idei/ probleme/ bucurii/ intrebari/realizari/ frustrari?

...VA URMA [So... What next?]

* Nu intentionez sa discut pe larg acum despre scandalul recent din FSP. Nu este direct legat de subiectul meu. Pentru detalii vedeti alte bloguri ale actualilor studenti/ masteranzi .

Dezinformare si Onoare...

Telenovela "Iubire si Onoare" a intrat “pe radarul meu” cand am auzit ca Maia Mogenstein urmeaza sa joace in aceasta productie. De curand am inceput sa caut mai multe infromatii pe net si sa vizionez cateva secvente din film…Stiu ca unii ar spune ca intreaga poveste e o prostie, dar „chiar si o prostie poate deveni periculoasa daca se raspandeste....”

Iata ce aflam de pe siteul acasaTV, producatorul filmului:

“Ilinca este o fata moderna, care viseaza la o cariera de succes in PR si crede ca iubirea adevarata poate fi intalnita si in realitate”…” Amir este un seic misterios, dar fascinant si atragator”…” Este fiul unui emir bogat si puternic, nascut in Tara Luminii (Beled el Nur). ”
ATENTIE: Aceasta Tara a Luminii nu exista in realitate! (deci nu reflecta neaparat nicio realitate anume, decat una imaginata de producatori. Probabil aceasta alegere “inspirata” a fost facuta tocmai pentru nu fi nevoie de o cercetare prealabila a vreunei societati/ comunitati existente…) Dar acest lucru nu pare sa-i deranjeze pe cei care urmaresc filmul.


Mai departe….
“Ilinca il intalneste pe Amir intr-un club din Bucuresti si, inca din prima noapte, isi dau seama ca soarta lor este sa fie impreuna pentru totdeauna. Povestea lor pare una rupta din 1001 de nopti si amandoi realizeaza ca intalnirea lor a fost programata de destin./ Curand, insa, tinerii constientizeaza ca traiesc un vis si ca nu le va fi usor sa ramana impreuna, avand de infruntat multe obstacole”


Ce concluzii tragem pana aici?


1. Fetele moderne vor cariera in PR, si neaparat frecventeaza cluburi (A fi cool, a vrea o “cariera” in una din profesiile “nou aparute” pe la noi si a frecventa cluburile din capitala formeaza descrierea tipica a “fetei moderne” – si emancipate)
2. “Inca din prima noapte” poti sti ca destinul tau este sa fii cu cineva (Dar oare nu cred multi asa dupa prima noapte?)
3. Daca intalnirea lor “a fost programata de destin” si “soarta lor este sa fie impreuna pentru totdeauna” cum de “nu le va fi usor sa ramana impreuna”? Pentru mine e pur si simplu illogic: daca ceva e sortit sa fie intr-un anume fel, teoretic, ar trebui ca aia sa fie directia naturala in care se indreapta lucrurile…dar se pare ca aici nu este asa.


Acasatv.ro mai precizeaza ca:
“… mama Ilincai (Maia Morgenstein) se impotriveste vehement relatiei fetei ei cu un arab, pentru ca stie ca o femeie care intra intr-o familie musulmana e obligata sa traiasca dupa reguli stricte, scrise si nescrise, care ii ingradesc libertatea si chiar ii ameninta viata./ In Emiratul Beled el Nur se practica crima de onoare, o cutuma conform careia o femeie care incalca legile Coranului este omorata de propria familie, in numele onoarei.”


Aici e putin problematic, pentru ca se bazeaza pe o serie de clisee si stereotipuri amestecate din care rezulta ceva ambiguu.


Se mai afirma ca: “o femeie care intra intr-o familie musulmana e obligata sa traiasca dupa reguli stricte, scrise si nescrise”.


Este obligata de cine? (Oare nu exista tari/ regiuni/ comunitati in care femeile musulmane fie respectca regulile “musulmane” din credinta proprie sau – daca nu cred in ele – nu sunt “obligate” sa le respecte? De unde aceasta generalizare?)  Nu se mentioneaza “cine” le obliga pe femei sa respecte aceste reguli – statul sau familia? Distinctia are relevanta practica pentru ca exista state care au o populatie musulmana semnificativa si in care legea este seculara si fie nu reglementeaza aceste aspect sau le reglementeaza contrar Coranului (Ex: Turcia… interzicand spre exemplu purtarea de catre femei a unor piese vestimentare cerute de religie, in public). In aceste cazuri, este posibil ca familia – si nu statul – sa “oblige”, sau e posibil sa nu. Dar exista si posibilitatea care multe familii adopta un stil mai “European/modern” de viata, iar statul “obliga” la o respectare mai stricta a legii musulmane (Ex. Iran…vezi filmul Persepolis). Si aici vine relevanta practica despre care vorbeam mai sus…in toata povestea asta, cine “obliga’ pe cine? Daca tara inventata “obliga” atunci de ce s-ar intoarce cei doi eroi principali acolo? Daca “Amir” o obliga, de ce ar vrea eroina principala sa aiba o relatie cu el, atata timp cat ea vede aceaste reguli ca pe o “obligatie”(sau ilegitime)? Sau poate familia lui “obliga”…(mai ales daca ne amintim ca intre familia lui si conducerea tarii se pune semnul = ) atunci se aplica aceeasi regula (de ce s-ar intoarce acolo?). Prin urmare, cred ca aceasta intrebare (cine obliga?) este una esentiala, dar probabil este prea profunda. In realitate nimeni nu isi pune aceasta intrebare si cu atat mai putin Ilinca, atunci cand decide – dupa prima seara – ca destinul ei este alaturi de „emirul misterios”.


Cat despre deja celebra “crima de onoare”, care este un element “horror” ce planeaza deasupra tuturor in film, cred ca ar fi importanta aceeasi distinctie mentionata mai sus (cine cere aceasta pedeapsa si cand se aplica ea?). Eu una nu am citit Coranul (si as presupune ca nici autorii acestei povesti) dar as inclina ca cred ca nu este mentionata explicit in aceasta sursa si ca exista o marja mare de interpretare. Prin urmare, exista anumiti adepti ai intelegerii stricte a Coranului (cum este si cazul Bibliei) care este posibil sa fie de accord cu aceasta pedeapsa, in anumite cazuri, asa cum este posibil si sa existe multi musulmani care ar savarsi aceasta fapta incriminate de majoritatea statelor (inclusiv musulmane) si poate chiar de comunitatea lor, in unele cazuri…dar este posbil ca ei sa se raporteze la fapta  lor ca la un act de justitie. Insa acest lucru este posibil si in alte locuri, in care Islamul nu are nicio influenta. Crime pasionale exista si in Romania, doar ca nu sunt neaparat justificate prin prisma religiei sau daca sunt, nu sunt sanctionate ca atare de catre stat (adica faptasul e judecat si pedepsit). Dar este posibil ca faptasul sa fie judecat si in anumite state musulmane….cu exceptia, poate a unor regiuni mai conservatoare. Cert este ca nu avem infromatii despre acest subiect….


De fapt, asta e si concluzia comentariului meu, si anume ca: nu avem informatii suficiente (nu am studiat frecventa “crimelor de onoare” si a judecarii/nejudecarii lor, nu am citit Coranul, si cu atat mai putin nu stim ce s-ar putea intampla intr-o tara musulmana imaginara). Prin urmare, poate ar fi bine sa nu generalizam si sa nu proiectam o imagine unitara si total negativa despre “lumea musulmana” Mai mult, de multe ori uitam ce se intampla chiar in “ograda noastra” unde un numar semnificativ de femei sunt agresate fizic de familial si unde violenta domestic este in realitate foarte rar pedepsita. Si aici avem si legi, si statistici, deci nu mai discutam in abstact. Nu vreau nici sa generalizez si sa afirm ca diferentele dintre gradul de libertate a femeilor (si a oamenilor in general) dintre Romania si tarile arabe nu exista.  Argumentul meu este ca nu ar trebui sa credeam cumva, pentru un minut, ca tinerele romance sunt neaparat moderne si libere (mereu prin cluburi, cu barbatii la picioarele lor, si aratand mereu ca niste papusi aranjate si fericite sa umble tot timpul in rochite minuscule si pe tocuri uriase, precum actritele din acest film) iar femeile din tarile musulmane sunt toate oprimate, “obligate” sa isi ascunda corpul si risca oricand sa fie sacrificate pentru onoarea familiei.


PS: 2 din multele detalii din film care nu are un correspondent in realitate


1. ceaiul, care in film se bea cu “multa lamaie”  iar in realite el este in general negru sau verde, foarte aromat si fara lamaie!
http://www.youtube.com/watch?v=gBndgKfIp-c&feature=related (minutul 11)


2. tinuta “femeilor musulme” (film vs. realitate)
Realitate:

*in general, tinuta femeilor musulmane din tarile/ regiunile conservatoare sunt negre, albastre sau, rareori de o alta culoare inchisa si in niciun caz tipatoare.
* ideea este ca aceasta imbracaminte trebuie, nu numai sa acopere capul si umerii celei care o poarta dar si sa ascunda o parte semnificativa sau in totalitate identitatea aceasteia, ca si persoana….sa o faca “invizibila” si neatragatoare (intr-o conceptie mai conservatoare).
* mainile nu trebuie sa fie vizibile.


Film: