Tocmai am vazut o noua serie de poze din FSP adaugate de fosti colegi pe Facebook. In aceasi nota, ma bucur ca am primit deja comentarii/ feedback in urma primei postari pe aceasta tema. Constat ca mai exista interes pentru aceasta tema.
In ceea ce priveste amintirile din timpul facultatii ( pentru unii si din timpul masterului ), personal, consider ca trebuie sa facem aceast efort de a ne aminti ce credeam/ simteam atunci cand eram studenti si proaspat absolventi. Altfel riscam sa „rescriem”/ reconstruim memoria in functie de situatia/sentimentele actuale. Riscam sa ne schimbam opinia despre diverse etape din trecutul nostru, in functie de prezent. Nu vreau sa par prea constructivista, insa mie una mi se intampla asta destul de des si fac un efort sustinut de a-mi fixa anumite repere si a nu lasa emotiile sa dicteze interpretarea.
De asemenea, mai cred si ca trebuie sa disociem intre experienta FSP, pe de o parte, si urmarile ei. De asemenea consdier ca trebuie sa disociem intre un concept/ anumite idei si persoanele care sunt asociate cu acest concept, sau idei. Ma refer aici atat la profi cat si la (fosti) studenti. Cred ca indiferent cum ni s-ar parea acum actualii studentii (generatiile care au fost admise dupa noi) sau anumiti profi, ar trebui sa evaluam doar ceea ce a insemnat FSP pentru noi, si contributia pe care a avut-o la formarea noastra personala si profesionala.
Unii dintre noi au ridicat si problema „realism vs. idealism”. Multe dintre ideile/discutiile care circula in FSP au – dupa cum ziceam in partea 1- un mesaj, am putea spune, idealist (ex: democratie, anti-comunism, dr. omului, etc). Dar asta nu spune foarte multe. Depinde cum definim idealism si pragmatism. Probabil ca exista multe definitii. In general in limbajul comun din tara noastra, idealismul este opus pragmatismului, iar pragmatismul inseamna in principal „asigurarea resurselor materiale”. De exemplu: suntem idealisti cand nu facem compromisuri dar acest comportament nu este considerat a fi mereu util din punct de vedere pragmatic (adica nu crestem capitalul material). Dar putem intelege pragmatismul si ca maximizeaza utilitatii actiunilor noastre, fie ele si in scopuri idealiste. Dar, ramanand la intelegerea comuna a idealismului si pragmatismului la noi, oare nu putem fi in acelasi timp idealisti si pragmatici? Probabil ca putem numai daca facem din asta o profesie. Dar chiar daca nu, nu exista oare posibilitatea de face, in acelasi timp, atat ceea ce „este util” cat si ceea ce credem ca „este bine” ?
De fapt, asta ar insemna confundarea teoriei cu practica. Trebuie oare ca a crede in ceva (a avea un anumit set de principii sau o anumita ideologie) sa fie confundat/ sau complementat cu a aplica aceste principii (sau a le aplica constant)? A nu le aplica nu inseamna a face exact opusul a ceea ce spunem/ credem. Cred ca putem crede si scrie despre ceva care nu are o legatura stricta cu realitatea noastra actuala. Poate ca a avut in trecut sau va avea in viitor – sau poate ca nu. Spre exemplu, putem crede in/ scrie despre drepturile animalelor fara sa avem animale sau sa fim direct implicati in mod practic in ingrijirea animalelor sau in reforma legislativa pe acest domeniu. Prin urmare, chiar daca FSP a promovat anumite idealuri care nu sunt mereu usor de implinit in practica, cred ca asta nu le diminueaza valoarea.
In concluzie, eu una imi amintesc cu drag de timpul petrecut in FSP chiar daca ceea ce fac/ am facut ulterior poate ca nu a avut o legatura directa cu ceea ce am invatat acolo; chiar daca am auzit si lucruri mai putin pozitive despre FSP intre timp; chiar daca (din cate stiu) nivelul studentilor si al predarii este posibil sa mai fi scazut; chiar daca nu duce la un loc de munca pe domeniu; si nu mai coincinde cu realitatea mea actuala.
No comments:
Post a Comment